Dupa o pauza atat de lunga de la calatoriile in afara Europei, Omanul s-a dovedit destinatia perfecta. Bine organizat pentru a primi turistii, insa, cu toate acestea, lipsit de alomeratia specifica destinatiilor "consacrate", am descoperit un fel de paradis neafectat inca de dezavantajele aduse de turismul de masa: trasee de trekking excelent intretinute si marcate, inclusiv pentru amatori (ca noi), plaje aproape pustii care se intind pe kilometri intregi, ape din wadi-uri superbe, limpezi si amenajate minimal, pentru confortul turistilor dar fara a afecta major peisajul. La toate acestea se adauga forturile si castelele, iar arhitectura conteporana in stil traditional a fost, de asemenea, o revelatie.
Omanul este inca, fara indoiala, o destinatie oarecum de nisa, majoritatea turistilor pe care i-am intalnit fiind pasionati de sporturi in natura si trekking. In orasele mari si punctele turistice importante sunt hoteluri impecabile (si, as spune, peste standardul european la acelasi numar de stele), insa pentru noi punctul forte au fost taberele de corturi/casute de la Jebbel Shams, Ras al Jinz si Wahiba Sands (unde am apreciat proximitatea naturii, curatenia si chiar lipsa internetului wi-fi).
Personalul implicat in turism cu care am interactionat a fost extrem de bine pregatit si amabil, fara a fi intruziv (un echilibru dificil, pe care l-am apreciat mult).
Va multumim mult pentru organizarea, ca de obicei, impecabila!